Home Up Activitate Contact Librarie Hrana Vie Astrologie Horoscop Cursuri Expozodiac EzotericFest Metafizica GalerieFoto Linkuri
Descriere Camino
Istoric Camino Descriere Camino Prezentare Carte Pelerinaj Camino2006 Pelerinaj Camino2007 Pelerinaj Camino2008 Documentatie Camino Statistici


Asociatia Geea Life


Ezoteric Fest


Festival Expozodiac


Qigong – Tai Chi

Fundatia Romana

Grup de Dialog
ALTERNATIVE si
Stiinte Spirituale

Click to join alternative_spirituale
Click to join
alternative_spirituale


Grup de Dialog
BON CAMINO
Pelerinajul
la Santiago
de Compostela
Spania

Click to join bon_camino
Click to join
bon_camino


Grup de Dialog
Scoala de
ASTROLOGIE

Click to join scoala_astrologie
Click to join
scoala_astrologie


Grup de Dialog
EZOTERICFEST
Sanatate
Cunoastere
Armonia

Click to join ezotericfest
Click to join
ezotericfest


Grup de Dialog
EXPOZODIAC
Conexiuni si
Alternative
 Spirituale

Click to join expozodiac
Click to join
expozodiac


 

Inapoi la Pagina Principala Camino Santiago de Compostela

Descrierea Pelerinajului spre Santiago de Compostela (Spania)

Santiago de Compostela, mai pe romaneste Sfantul Iacob cel Mare sau Iacob de la Campul cu Steaua, inmormantat la Compostella (Saint Jacques de Compostelle - Saint James – Jakob - Iacob), pe langa multe alte calitati si minuni care i s-au atribuit, este patronul alchimistilor si al tuturor practicantilor artelor cosmologice (conform descrierilor lui Titus Burckhardt din cartea Alchimia – semnificatia ei si imaginea despre lume).

Galerie Foto Camino 2006 http://picasaweb.google.ro/Camino.Santiago.de.Compostela.2006
Galerie Foto Camino 2007 Franta http://picasaweb.google.ro/Santiago.de.Compostela.2007.Franta
Galerie Foto Camino 2007 Spania http://picasaweb.google.ro/Santiago.de.Compostela.2007.Spania

Pelerinajul spre mormantul Sf. Iacob de la Compostela a inceput dupa descoperirea lui din anul 830, dar deja din secolul V existau dovezi ca Apostolul Iacob a predicat in Peninsula Iberica. Santiago de Compostela, care este telul pelerinajului, reprezinta pe langa Roma si Ierusalim, cel de-al treilea mare loc de pelerinaj al lumii crestine. Traseu nascut din si pentru cultul Apostolului Iacob. Orasul este astazi o opera de arta arhitectonica si culturala, dar si un oras universitar viu si foarte modern (plus cei 2,5 milioane de turisti care ajung aici anual, in afara de pelerini care vin pe jos). Impunatoarea Catedrala din Santiago de Compostela dateaza cam din sec. XI. Dar chiar si celtii mergeau pe Calea Soarelui (a pelerinajului pe El Camino - in traducere Drumul sau Calea) si ajungeau la Finisterre, iar in varful Monte del Facho (247 m), deasupra farului celtii celebrau soarele si faceau ritualuri de fertilitate. Templul fenician al soarelui Arasolis ar fi fost tot aici, la Finisterre.

Traseul de pelerinaj porneste si este marcat din foarte multe orase din Europa, e ca o panza de paianjen care acopera intregul continent (mai ales partea occidentala), si in final toate drumurile duc la Compostela. Prin Franta trec 4 mari trasee principale care se unesc toate in Saint Jean Pied de Port, punctul de plecare peste Pirinei in Spania pe Camino. Daca in Franta avem 4 trasee, in Spania sunt foarte multe, cam toate colturile Spaniei au cate un traseu de pelerinaj (marcat, organizat, cu refugii si folosit de pelerini) spre Santiago de Compostela. Dar cel mai important si folosit este cel care vine din Franta, denumit Camino Francez (pe care am mers si noi din St Jean Pied de Port), pe care merg majoritatea pelerinilor (peste 80 %) avand cele mai multe refugii si conditii pentru pelerini.

Cele 4 trasee (chiar 5) importante de pelerinaj din Franta (care preiau celelalte trasee din Europa) sunt:
01 -- Camino de Le Puy, (pe care am mers si noi 325 de km din Moissac pana la St Jean Pied de Port in 2007) care are 1524 de km pana la Santiago de Compostela (784 din St Jean Pied de Port prin Spania). Practic pe Camino de Le Puy vine traseul pelerinajului marcat de la Budapesta (2977 de km pana la Compostela), Viena (2740 km), Salzburg (2454 km), Zurich (2006), Berna (1889), Lausanne (1787), Geneva (1722), Lyon si Le Puy. Sunt pelerini care chiar vin de foarte departe pe jos (cate 4-5 luni de mers), plecand de obicei, simbolic din orasul natal. Chiar am stat in camera si am vorbit cu o persoana care a ajuns din Geneva la Compostela pe jos. Acest traseu din Franta este cel mai important din punct de vedere al numarului de pelerini si al refugiilor (fiind destul de bine marcat) dar nu se poate compara cu Spania ca densitate a pelerinilor.

02 -- Camino de Tours care pleaca prin Paris, Orleans, Tours, Poitiers, Boreaux, Ostabat, St Jean Pied de Port si are din Tours 1407 km pana la Compostela. Dar in acest Camino de Tours intra si trasee foarte indepartate care vin de la Tallin (zona baltica), Riga (4272 de km pana la Compostela), Cracovia (2806), Praga (2697), Amsterdarm (2137), Bruxelles (1906), Hamburg, Dresda (3166), Berlin (2765), Groningen (2963), plus traseele care vin din Anglia. Toate se unesc in Franta si merg spre Camino Francez din Spania.

03 -- Camino de Vezelay care prin Franta are traseul Vezelay, Limoges, Perigeux, Ostabat, St Jean Pied de Port, iar din Vezelay pana la Compostela sunt 1684 de km. Nu primeste alt traseu anterior de Vezelay, ci doar cateva locale din Franta.

04 – Camino de Arles, aceste vine din Arles (1407 km pana la Compostela), prin Montpellier, Toulouse, Auch, Oloron Saint-Marie si Samport (in Spania, ocolind urcusul Pirineilor din St Jean Pied de Port pe o ruta alaturata, dar iase in Camino Francez in 4-5 zile). In acesta intra traseele din Italia, Roma (2404 de km pana la Compostela), Parma (2176), Genova (1869), Nisa (1757), etc… si chiar traseul din Jerusalen, Zagreb (2759) prin Milano (2016)

05 -- Mai este un traseu in Franta, prin Pirinei, denumit Camino del Piemont Pyreneen, care pleaca din Narbonne (1286 de km pana la Compostela), prin Carcassonne, saint Girrons, Lourdes, Oloron Saint-Marie si St Jean Pied de Port sau varianta prin Samport.

Daca ne referim la traseele din Spania, destul de multe spre Compostela, cel mai important este Camino Francez (multe alte trasee care vin din toata Spania si Portugalia ajung in acesta pe parcurs).

001 – Camino Frances pleaca din St Jean Pied de Port (Pirinei Francezi 784 de km pana la Compostela), prin Pamplona, Logrono, Burgos, Sahagun, Leon, Astorga, Ponferrada, O`Cebreiro, Sarria, Melinde si finalul la Santiago de Compostela. Trecand prin 4 comunitati autonome si cateva provincii in cadrul acestora: Navarra, La Rioja, Castilla y Leon (Burgos, Palencia, Leon) si Galicia (Lugo, La Coruna). In iunie 2008 pe acest traseu erau inregistrate 227 de refugii, Albergues doar pentru cazarea pelerinilor (in Spania turistii nu sunt primiti la Albergues, cazarea e doar pe baza pasaportului de Pelerin stampilat zilnic). Din aceste 227 de refugii, 104 sunt in proprietate publica, apartinand de administratiile locale, comunitatile religioase sau de diverse asociatii, iar 123 sunt private. Deci se poate spune ca exista ca cifra medie daca impartim 800 de km la 227 de albergues cate un refugiu la fiecare 3,5 km. Este traseul principal pe care l-am facut noi in 2006, 2007 si 2008, venind de pe alte diverse trasee.

002 – Camino a Finisterre, este traseul pe care l-am continuat dupa Compostela spre Atlantic pana la Cabo Finisterre cu o lungime de 89 de km. Din acesta exista si varianta Muxia pana unde sunt 82 de km, dar exista si drum pe coasta Atlanticului intre Finisterre si Muxia (drum marcat destul de slab, mai mult am mers la indicatiile localnicilor si prin intuitie). Practic este o extensie a traseului Camino Francez, folosit de foarte multi pelerini, normal ca l-am facut si noi in fiecare an. Se primeste Diploma de la Finisterre si la Muxia.

003 – Camino del Norte, un drum spectaculos pe tarmul Atlanticului care pleaca din Irun (849 de km pana la Compostela) prin Bilbao, Santander, Lianes si iese prin Oviedo, Lugo in Camino Francez la Melinde sau prin Gijon, Luarca, Ribadeo, Vilalba, tot in Camino Francez la Arzua inainte de Santiago de Compostela.

004 – Camino de la Plata, care pleaca din Sevilia (1000 de km pana la Compostela), prin Merida, Caceras, Salamanca, Zamora si iese in Astorga pe Camino Francez. Mai are o varianta directa spre Compostela prin Ourense.

005 - Camino Catalan Meridional, care pleaca de langa Barcelona de la Manastirea de Montserrat (1090 de km pana la Santiago) si trece prin Igualana, Cervera, Fraga, Zaragoza, Tudela, Calahhora si ajunge in Camino Francez la Logrono.

006 - Camino Catalan Septentrional, (denumit si Camino Catalan sau Camino de Montserrat), pleaca de langa Barcelona de la Manastirea de Montserrat (1120 de km pana la Santiago) si trece prin Igualana, Cervera, Tarrega, Balaguer, Monzon, Huesca, San Juan de la Pena, Santa Cilia de Jaca unde se intalneste cu Camino Aragones care vine din Pirinei de la Samport si dupa 118 km iese in Camino Francez prin Sanguesa la Puente la Reina.

007 - Camino de Levante, care pleaca din Valencia (1121 de km pana la Compostela) prin Almansa, Albacete, Toledo, Avila, Zamora si iese la Astorga in Camino Francez.

008 - Camino Portugues, care pleaca din Porto si are 237 de km pana la Santiago (dar care are legatura si cu Lisabona), prin Barcelos, Tui, Pontevedra si Padron spre Compostela. 

009 - Camino Aragones este prin Pirinei, traseul care evita urcusul de o zi (St Jean Pied de Port - Roncesvalles) si ocoleste prin Samport, Jaca, Sanguesa si Puente la Reina din Camino Francez. Este traseul pe care a mers Ramona in 2008 cateva zile, pe Camino Aragonez in portiunea Jaca - Puente la Reina intrand apoi pe clasicul Camino Francez - dupa ce a aterizat la Barcelona si a mers cu trenul pana la Zaragoza si cu autobuzul prin Huelva spre Jaca, de unde a inceput pelerinajul.

Mai sunt si alte trasee prin Spania spre Santiago de Compostela:
Camino Primitivo (intre Oviedo, Lugo, Melinde considerat traditional in trecut, acum o portiune din Camino del Norte), Camino de Madrid (prin Segovia, Valadolid si ajunge in Sahagun), Camino Vasco del Interior (care leaga punctul de plecare pe Camino del Norte - Irun de Camino Francez in Santo Domingo de la Calzada), Camino Ingles (leaga portul la Coruna de Santiago), Camino de la Lana (care pleaca din zona Mediteranei, Alacat, Almansa, Cuenca si ajunge in Burgos). Le-am insirat doar ca sa existe o imagine de ansamblu si cultul creat in Spania mai ales, dar si in tarile invecinate pentru acest pelerinaj.

Ca statistica la nivel origine a pelerinilor, pe primul loc e Spania, urmata de Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Elvetia, Austia, Portugalia. In statistica oficiala apar 75 de Romani in 2007, 45 in 2006 si 40 in 2005, dar e posibil ca multi dintre acestia sa nu locuiasca in Romania. Pe internet apar date statistice legate de nationalitate, loc de plecare, sex, varsta pelerinaj pe jos – cu bicicleta – calare, profesie, motivatie, traseu, luna in care se ajunge, etc. Cateva statistici privind numarul pelerinilor ajunsi la Santiago de Compostela in ultimii ani: 1986 (2.491), 1987 (2.905), 1988 (3.501), 1989 (5.760), 1990 (4.918), 1991 (7.274), 1992 (9.764), 1993 (99.436), 1994 (15.869), 1995 (19.821), 1996 (23.218), 1997 (25.179), 1998 (30.126), 1999 (154.613), 2000 (55.004), 2001 (61.418), 2002 (68.852), 2003 (74.614), 2004 (179.944), 2005 (93.924), 2006 (100.377), 2007 (114.026) in paranteza numarul de pelerini ajunsi la Santiago de Compostela.

Sistemul refugiilor pentru pelerini de pe Camino nu permite sa dormi doua nopti la rand in acelasi refugiu, si se pot caza doar pelerinii care dovedesc prin stampilele zilnice din Pasaport ca au mers pe jos. Acestea au un anumit program (este trecut in ghid) si odata cu instructiunile de folosire a refugiului (organizarea bucatariei, baie, spalator, locul pentru bocanci, pentru uscat haine, etc) esti anuntat ca dimineata trebuie sa-l parasesti pana la ora 8 – 9.00, de la caz la caz. Majoritatea nu sunt deschise toata ziua, avand un program pe care il putem studia in ghid. Uneori e aiurea sa ajungi la 12.00 la un refugiu, iar el sa se deschida de abia la 16.00. E bine ca in fiecare zi odata cu cazarea sa se puna de catre hostaler (administratorul refugiului) stampila si data. Unii isi puneau stampile prin tot felul de refugii si biserici, noi ne-am pus doar unde am dormit (in primul an), e bine in ambele feluri cum am procedat si noi in anul urmator. Am vazut un caz in care hostalerul nu a primit niste fete pentru ca nu aveau stampila zilei anterioare dintr-un refugiu apropiat, considerand ca au trisat si nu puteau face pe jos intr-o zi distanta de la ultima stampila.

Marcajul traseului este simbolizat de Sageata Galbena si Scoica pentru Spania (sunt semne foarte clare si dese, poti merge si noaptea), iar in Franta erau doua benzi alaturate una Alba si una Rosie (bun in general,cu toate ca uneori nu prea stiam incotro sa o luam, dar mai rar ca in Spania). Traseele sunt marcate in ambele sensuri, am intilnit si cativa pelrini care faceau traseul in sens invers venind de la Compostela,

Din Romania ne inchipuiam ca traseele vor fi destul de grele, dar acolo, fiind in vibratia pelerinilor si vazandu-i pe ceilalti (erau destul de multe persoane in varsta) si avand mereu ceva nou de vazut, totul a mers mult mai usor decat ne-am asteptat. Plecam in tura la rasarit, de multe ori chiar si pe intuneric cu lanternele (mai ales in portiunea de Meseta unde dupa prinz erau peste 40 de grade) si in jurul orelor 12 -13 ne cazam la refugii. In primele 20 de zile din 2006 nu am prins nici o ploaie, dar am recuperat in ultima perioada cand am mers zile la rand doar prin ploaie si vant (dar, in general cam in toate zilele aveam si perioade de Soare). Cand ajungeam intr-o locatie, ne ingrijeam de cazare si dus, de papa (cumparam mancarea de la Supermercado – fiind mai ieftina si diversificata, putand alege ceea ce dorim – si mancam in sala de mese a refugiului sau pe o banca in curte sau parc), uneori mai trageam si un pui de somn inainte de plimbarea prin localitate.

Noi am ales din start varianta sa mergem in sandale de munte tot drumul si nu am facut besici (destul de multi au suferit din cauza besicilor), altii pelerini au mers doar in bocanci, altii au combinat sandale cu bocanci, sau adidasi (sistemul Ramonei) cu bocanci, etc. Fiecare cum simte, poate sa mearga si se cunoaste, dar e bine sa verificam incaltamintea inainte intr-o tura de munte din Romania - chiar daca nici acest aspect nu poate fi concludent pentru toata lumea. Unii au patit-o chiar si cu bocancii verificati, altii nu. Exemplul importantei picioarelor, este relevant cand ne gandim la cit de dureroasa sau enervanta poate fi o mica besica (dar mai multe si putin mai mari ...). Cam de doua ori pe zi ne ungeam pe picioare cu crema (dupa dus si seara inainte de culcare), astfel ca pielea sa fie moale si catifelata. Cineva care a fost inaintea noastra ne-a dat sfatul sa incepem sa ne catifelam pielea picioarelor cu crema cu o luna inainte de a pleca, am zimbit si nu am inteles de ce ne spune asta, dar am aflat la fata locului. Crema de picioare era un ritual comun seara in dormitor.

Majoritatea celor care au renuntat la pelerinaj, 3 – 4 din cei pe care i-am cunoscut noi, erau cei care sufereau vizibil pe drum si seara la refugiu din cauza ca au avut probleme la picioare: au facut entorsa sau i-a ros incaltamintea sau poate au avut o pereche de ciorapi nepotriviti (exista in magazinele specializate ciorapi speciali pentru ture lungi). Problemele pe care le-am observat erau besici de diverse marimi, entorse sau probleme la tendoane, pentru persoanele care poate au fortat sau poate au aceste zone mai slabe. (deoarece sandalele sau adidasii nu te ajuta deloc pe drumurile de munte sau cu multe pietre si nu iti tin gleznele fixe cand nu esti foarte atent la mers).

Nu ne referim la problemele initiale cu musculatura neobisnuita cu efortul, deoarece prin aceasta etapa de schiopatat, mers teapan si febra musculara au trecut majoritatea - era un mod de a ne recunoaste pe strada
dupa "mersul greoi de pelerin" sau diferenta dintre culoarea pielii de deasupra ciorapului sau bocancului, cind umblam doar in sandale sau silapi la plimbarile zilnice prin diverse orase.

Refugiile sunt dotate cu un singur dormitor mai mare sau mai multe incaperi cu paturi, curti, spalatoare cu chiuveta pentru spalatul manual al hainelor, dar si cu masini de spalat contra cost. Majoriteatea pelerinilor isi spalau zilnic hainele, avand la ei 1-2-3 schimburi maxim. Sunt necesare ace de siguranta sau cleme pentru a le agata la uscat pe sarma sau de rucac a doua zi pe cele care nu se uscau peste noapte. In refugii exista sala de mese, diverse automate de sucuri, cafea, bucatarie cu ustensile si posibilitai de a prepara hrana, frigider, curte, dusuri, toalete, internet, etc. Ajungeai, despachetai, dus, spalat haine, papa – plimbare – discutii cu altii, sau – somn, ordinea era diversa. Cam pe la ora 22.00 se dadea stingerea (unele chiar incuiau usa si nu era prea interesant sa ramai afara, dar multe refugii ramaneau descuiate), erai in pat si dimineata la 5 -5.30, uneori mult mai repede, eram in picioare (incepea harmalaia in dormitor si pregatirile de plecare), urma echiparea si pregatirea rucsacului, un ness sau o cafea cu lapte de la automat si plecam drum cu sau fara lanterna, functia de cat de matinali eram. Preferai uneori sa te opresti mai tarziu la cafeaua cu lapte sau la un popas insorit prilej cu care se mai rontaia cate ceva.

Noi ne-am obisnuit sa mincam doar o data pe zi pe la ora 16- 17 (plus rontaitul de dimineata la un popas), comparativ cu altii care aveau nevoie de 3 mese pe zi si se opreau la 3 baruri sau restaurante. Noi avand un sistem de alimentatie natural- vegetarian, nu prea gaseam meniuri de pelerin fara carne sau alte ciudatenii. Am fost invitati intr-o zi la masa de o familie de elvetiei cu care ne-am imprietenit, in loc de mincare de legume am primit o omleta in care erau citeva urme de fasole verde. (majoritatea spaniolilor nu prea vorbesc bine limbi straine). In apropierea refugiilor exista si pe traseul de pelerinaj exista numeroase restaurante (functie de marimea localitatii) care au afisata oferta meniurilor speciale doar pentru pelerini, acestea erau intre 7- 9 euro.

Noi comparativ cu altii, nu aveam nici un termen limita de a ajunge legat de zilele de concediu sau alte probleme, asa ca eram mai linistiti, poate problema financiara era la noi singura care ne limita sejurul in Spania. Unii mergeau mai mult, faceau o pauza la pranz si continuau si dupamasa, deoarece pentru ei zilele libere erau limitate si ii motivau sa faca traseul pe care l-au propus. Nu toti pelerinii au facut intregul traseu, se pot face doar diverse portiuni si continua la anul – am intilnit pelerini care continuau Camino de unde l–au lasat anul trecut.

La nivel financiar, cazarile erau in jur de 3 – 7 euro. Majoritatea le-am gasit la 3 euro. Multe refugiile foloseau sistemul de donatie (era o cutie in hol in care fiecare punea cit dorea) si nu era afisat pretul exact ca la celelalte. Noi pe aceste donativo le-am evaluat la 3 euro de persoana (altii puneau mai mult, altii deloc –nu exista obligatie ci conta gestul) si puneam suma respectiva in cutiuta cu donatii. Astfel ca media cazarilor pe intreg pelerinajul din 2006 a fost de 4 euro pe zi de persoana. Dar puteai sa stai si la hotel, daca aveai punga plina, sau sa alegi refugiile mai scumpe private. Intr-o localitate puteai sa ai mai multe refugii cu diverse preturi (acestea sunt trecute in ghid, cu explicatii, adresa si conditiile oferite), astfel ca aveai de unde alege, dar daca ajungeai mai tarziu, deobicei ramaneau libere locuri in cele mai scumpe.

Uneori te gandeai si la conditiile mai bune oferite, deoarece in dormitoarele mari (am dormit si 170 – 100 – 50- in acelasi dormitor) erau multe zgomote nocturne si apareau cozi la dusuri sau WC. Pe Camino sistemul de cotare al nivelului conditiilor oferite era exprimat in Scoici. Astfel ca erau refugii de o scoica, 2 scoici, 3 Scoici, cu preturile pe masura, iar in ghid exista descrierea ofertei respective, adresa, telefon si preturile.

Alegerea refugiului de popas pentru a doua zi o discutam de multe ori seara intre noi si cu alti pelerini – fiecare avea modelul lui de ghid, si era o adunare de pelerini care studiau si discutau traseul. Uneori erau mici diferente intre datele tiparite in diverse limbi si s-au facut multe glume despre Km din Spania si variabilitatea lor. Astfel ca stabileam sa mergem pina la …. functie de diverse aspecte care ne interesau nr. de km, felul traseului, ce avem de vizitat pe drum, aprovizionare, cazare, care ar fi ziua urmatoare, ce refugii existau, etc. Erau multi care mergeau fara nici un program stabilit inainte si se opreau cand nu mai puteau sau unde gaseau locuri libere de cazare. Uneori exista si varianta sa gasesti toate locurile ocupate (daca ajungeai prea tarziu sau era un refugiu cu locuri putine) si sa fii nevoit sa cauti altceva in localitatea respectiva sau sa mergi in urmatoarea. Sunt portiuni in care refugiile sunt foarte dese, la fiecare 5 - 7 km si portiuni in care nu exista (dar e posibil sa se construiasca intre timp).

Ritmul de mers este particular, fiecare isi da seama de el, exista zile mai bune sau mai putin bune. Am ajuns si la un ritm maxim de 6 km pe ora, dar un ritm bun e si 4 km pe ora. Unii care erau mai lenti plecau foarte repede din refugiu (chiar si pe la 3-4 dimineata) sau ajungeau mai tirziu la urmatorul refugiu, oricum e bine. Nu e vorba de competitie, fiecare dupa cum putea sau dupa cate popasuri facea, lumea fiind linistita ca exista multe locuri de cazare pe Camino. Au fost pelerini care mergeau in ritmul nostru citeva zile, apoi dispareau din anturajul nostru pentru ca erau mai lenti, sau cazuri cind ne ajungeau altii mai rapizi din urma. Poate ca uneori nu e vorba de rapiditate ci de numarul de km facuti pe zi si timpul alocat mersului, astfel ca rezulta un nr de km facuti pe parcursul a 6 sau 10 ore. Noi nu am fortat si ne-am rezervat dupamiezile pentru a vizita diverse obiective sau de a ne plimba pur si simplu prin oras sau de a ne relaxa la iarba verde.

La nivel de rucsac, majoritatea recomanda in jur de 8 -10 kg, unii calculau bagajul la 10% din greutatea corpului, ceea ce e cam putin pentru cei care sunt mai slabi. Erau si persoane cu un bagaj nesemnificativ (un sac foarte mic, hainele de pe el, o pelerina de ploaie, bocanci, silapi de baie si gata) sau altii la care vedeai ca rucsacul are ceva in el si chiar simteai ca e mai greu (la unele popasuri mai ajutai pe unu, alta sa ia rucsacul in spate sau puneai mina pe ele la coada de la refugii si vedeai cit cintaresc). Dar erau si bagaje mai mari, in combinatiile sot – sotie, parinti – copil, prieten - prietena, in care partea mai Yang se impovara mai mult, sacrificandu-se. Calitatea rucsacului si modul cum se muleaza pe spate, este importanta si trebuie verificata. De exemplu, Ramona a folosit trei rucsaci diferiti 3 ani la rand (in fiecare an isi mai cumpara unul care credea ca este mai bun in urma experientei anterioare).

La nivel practic am vazut ca cei care nu pot sa mearga din cauze fizice (suferinta, oboseala, probleme) sau au mintea plina de griji si organizari vor merge la fel de chinuit si incet cu rucsacul in spate sau cu miinile in buzunare - e vorba de propria lor mentalitate. Conteaza foarte mult sugestia pe care o lansezi zi de zi si la ce iti sta mintea atenta - trebuie doar sa te bucuriin fiecare moment si sa mentalizezi ca ai un bagaj usor, ca vremea e minunata, la fel va fi si mersul. In general ne convenea sa mergem mai repede pentru ca uneori rucsacul era mai greu si pentru a putea face pauze mai lungi pentru vizitare sau poze mai multe in diverse localitati unde stateam mai mult in pauza.

La nivel logic, nimeni nu a mers in orasul lui 8 ore pe jos, poate nici la munte atata, dar pe Camino este posibil pentru ca e altceva care nu se poate explica foarte rational, cum trebuie sa faci, ci afli acolo. Greutatea bagajul este in functie de ce lucruri ai nevoie. Ramona avea cam 13 - 15 kg iar Marcel trecea peste 20 destul de des - mai tot timpul aveam apa, sucuri, fructe (erau portiuni in care nu aveai pe drum, dar oricum iti cumparai pentru micul dejun citeva fructe), iaurturi si alte cumparaturi - functie de traseu sau existenta unor magazine sau nu in diverse portiuni. Uneori faceam cumparaturile de pe drum, problema cu pauza magazinelor dintre orele 14- 17.30 si aveam de mers ultimii km pana la cazare cu rucsacul putin mai greu, dar niciodata nu a fost vreo problema. Corpul se formeaza dupa primele zile si nu mai simti plus minus 1-2 kg, mai ales ca in prima zi sunt Pirineii, de la 163 m urci la 1430 si din nou cobori la 962 de m in 28 de km. Erau zile cand pe harta nu aveai nici o sursa de apa potabila si trebuia sa cari mai mult, plus alte situatii care apareau si creau o oscilatie in greutatea rucsacului. La nivel de saci de dormit noi i-am ales cei mai subtiri, pe care i-am gasit in Romania, dar erau mult mai grei (cam 1.7 kg) si voluminosi decat la ceilalti pelerini si ocupau mai mult volum in rucsac.

Diferenta dintre mers pe sosea, carare de piatra, pamint batatorit, pietris mai mare sau mai fin, sau iarba este colosala, dupa citeva ore simti socul dur de a calca doar pe piatra sau sosea vizavi de un soc mai moale pe pietris sau pamint si placerea ierbii. Apare o sensibilitate deosebita in gestul de a calca si cu timpul deja stiam si citi km faceam fara sa mai calculam. Cu cit talpa bocancului sau sandalei este mai groasa si solida, ea ofera o protectie mai buna la talpa piciorului, dar nici prea dura, pentru ca va aluneca pe bolovani sau cararile de munte. La nivel de sandale, sunt bune cele de munte de escalada, cu talpa apropiata de cea a bocancilor, piele solida, cu intarituri de plastic in zona gleznelor lateral ca sa nu fuga piciorul, o protectie in fata ca sa nu intre pietricelele si mai multe reglaje.

Chiar daca ziua erau 40 de grade, dimineata la plecare era destul de racoare (rar cobori sub altitudinea de 400 de metri, drumul oscileaza intre 700 si 1 400 de m), si uneori plecam in pantalonii lungi, o scurta sau un tricou mai gros, pe care le dadeam jos pe parcurs. Pelerina de ploaie si vant este foarte indicata - cea care acopera si rucsacul si nu e foarte strinsa pe corp, deschisa la maneci pentru ca, corpul sa respire. Noi aveam niste scurte de ploaie, dar ne-am cumparat pe traseu pelerine si ne-au prin foarte bine in zona furtunii de la Atlantic din 2006. Functie de vremea intilnita (in 2007 nu prea am avut nevoie de pelerina) iti poti face un alt calcul la nivel de ce ai sau nu nevoie. Uneori pentru linistea personala e bine sa ai un lucru, chiar daca nu-l folosesti, e mai bine decit sa te gindesti la el ca iti lipseste. Sunt destule lucruri strict necesare pe care le poti cumpara de pe traseu la preturi foarte bune.

Indiferent de pregatiri si mentalizari, in 2006 am trecut si noi prin zile in care nu am fost atenti la forta soarelui (din cind in cind ne dadeam cu crema de la urechi pina la glezne), am avut mici indigestii, besicile din Pirinei ale Ramonei sau stari de raceala si purificare ale corpului, cand consumam pachete intregi de batiste, ceaiuri calde si bomboane mentolate. In prima saptamina se manifesta febra musculara a intregului corp, iar uneori mergeai o zi intreaga prin vant puternic, astfel ca indiferent de temperatura, erai mult mai obosit si cu capul greoi spre seara. Uneori apareau dureri la diverse tendoane de pe la glezna sau laba piciorului, nici nu stiai exact unde te doare, dar le impachetam cu frunze de varza cruda peste noapte si astfel dispareau. Plus zilele cu caldura insuportabila din Meseta pe care le-am prins in 2006. Dar putem spune ca in 2007 din punct de vedere fizic starea a fost mult mai buna si nu au mai aparut deloc probleme, poate si pentru ca eram mai detasati, in cunostinta de cauza.

Perioada cu invazia adevarata a pelerinilor este pe ultima suta de km, cand vin foarte multi doar pentru a ajunge la Compostela, plus ca incep sa se uneasca toate celelalte trasee in aceasta portiune si apar pelerini pe care nu i-ai cvazut niciodata. La final se primeste o diploma de la Oficiul Pelerinilor din Compostela, numarul minim de km pentru a primi aceasta hartie cu numele tau pe ea este de 100. Aglomeratia este in functie de valul de pelerini pe care il prinzi, prinzi inghesuiala sau lejeritate – au existat ambele situatii. Uneori din Roncesvalles pot pleca 200 sau 400 de pelerini in aceeasi zi (la fel dintr-o locatie mai spre final), astfel ca pana se aseaza ritmurile si grupurile poate exista o tensiune la nivel de a gasi sau nu loc de cazare (dar am vazut si pelerini care mergeau cu cortul – exista campinguri sau isi puneau cortul pe marginea drumului uneori).

In acele zile de final din 2006 am simtit ca pur si simplu ne frecam unii de altii, mai ales ca exista si o oarecare diferenta de vibratie sau comportament intre grupul celor care aveam 25 de zile de drum (700 de km) si ne cunosteam deja intre noi, fata de cei care erau in prima sau a doua zi de pelerinaj. Era o placere sai privesti si in acelasi timp o situatie comica prin comparatie cand le admiram hainele parca scoase din cutie, mersul cu febra musculara de gascan al pelerinilor incepatori, primele besici si alte diverse probleme de acomodare sau orientare in refugii sau oras. Dar chiar si aici totul a fost in regula, pentru ca refugiile sunt mai multe in aceasta portiune si deja aveam in cap ideea: daca nu gasim loc unde ne-am propus mergem la urmatorul refugiu – dar nu s-a intimplat asa ceva. Ne-am respectat programul stabilit si doar in Arzua (cu doua zile inainte de Compostela) am avut emotii, cand lista s-a inchis dupa noi.

Din ce am vazut noi pe Camino, numarul de 4 persoane era un maxim pentru grupurile mai compacte de pelerini care au venit impreuna sau care s-au imprietenit acolo si au continuat in comun pelerinajul. Cand ma refer la un grup compact, e vorba de a manca, a merge, a dormi impreuna in aceleasi refugii pe toata perioada pelerinajului. Chiar daca pe perioada zilei unii mergeau mai repede, altii mai incet sau faceau popasuri diferite ca timp sau loc. Dar aceste persoane din grupurile compacte se intilneau la refugiul ales sau la masa de prinz - cind stabileau un popas comun in aceeasi locatie, pe care de comun acord si l-au programat pentru ziua respectiva. E mai dificil sa convietuiesti si sa te deplasezi cand sunt mai multi, pentru ca si problemele cresc exponential cu numarul grupului.

Chiar daca esti impreuna cu cineva sunt foarte multe ore din perioada de mers in care esti doar tu cu tine, chiar daca in fiecare zi poti depasi, esti depasit sau te intilnescti la popasuri cu zeci de pelerini (cu care dupa un timp te imprietenesti si vorbesti vrute si nevrute). Sunt multi pelerini care au plecat singuri pe Camino si acolo s-au imprietenit functie de rezonanta cu cineva si restul traseului l-au facut impreuna. Se poate merge si de unul singur, si in 2, 3, atmosfera este foarte prietenoasa si relaxata. Practic sunt grupuri (noi le numeam familii) de pelerini cu care ajungi sa te cunosti si te imprietenesti datorita faptului ca te intilnesti si discuti cu ei zilnic (pe drum, dimineata, la baie, in parcuri, in magazine, in dormitor, la terase, etc). Se creaza un grup mai mare de care apartii si care are cam acelasi ritm de deplasare. Chiar se poarta discuti cu ei seara spre a stabili de comun acord ca maine mergem pina la … si ne intilnim acolo
.

Oricum, pelerinajul in sine este o experienta extraordinara din toate punctele de vedere. Unii traiesc mai puternic (datorita starilor si efectelor mai clare care ies in evidenta) la nivel fizic, altii la nivel mental sau spiritual. Indiferent de motivatie: religioasa, spirituala, sau turistica pe Camino vom da de multe ritualuri care ne creeaza un mod si ritm de viata diferit. E vorba de ritualurile zilnice privitoare la mers, pauze, cazare, mancare, dus, spalarea hainelor, vizite, poze, crema de picioare, etc. Repetarea lor le da puteri fantastice. Ca o gluma, doar cand luai cutia cu crema de picioare, parca indeplineai cel mai important ritual spiritual si traiai intens acea clipa repetata de zeci de ori. Dar exista si destule ritualui mai religioase pe Camino, dar comparativ cu ce am vazut in alte situatii, aici preotii sunt foarte vii, deschisi spre oricine si foarte normali, mai ales ca in biserica lor de sute de ani, zilnic intra alte zeci si sute de pelerini din diverse colturi ale lumii. Probabil si-au creat un alt sistem de valori si o alta mentalitate, dar oricum bisericile sunt foarte frumoase si mai ale ingrijite si pline cu flori si muzica.

Cam in fiecare localitate la biserica locala exista zilnic slujbe speciale pentru pelerini in toate limbile posibile si concerte. Programul era afisat la refugiu si astfel am prin s cateva concerte in biserica dar si alte manifestari muzicale in aer liber. Sunt destul de multi preoti care fac pelerinajul la Santiago, in fiecare an am avut in grupul nostru mai largit cate unu-doi, aflam pe parcurs sau ne miram cand il vedeam pe traseu intr-o biserica cum tinea slujba. Toti preotii de pe traseu (indiferent de tara sau alte tipare) erau invitati sa participe la slujba de seara si tina predici in limba lor in multe biserici de pe drum si mai ales in Catedrala din Santiago de Compostela unde am cam auzit toate limbile la cele doua slujbe zilnice speciale pentru pelerini de la 12.00 si 19.00 unde stai alaturi de sutele de pelerini si miile de turisti, vizitatori sau localnici.

Pe Camino ne vom intilni cu oameni din toate culturile, religiile si din toate zonele globului care pot convietui extraordinar impreuna, respectandu-se reciproc si respectand Spania. Dar si Spania ii respecta foarte mult, statutul de pelerin este foarte prestigios, toti localnii te saluta, te indruma, iti zimbesc, te ajuta cu ce ai nevoie si sunt foarte amabili si deschisi. Sa nu uitam de „fiestele spaniole”, daca exista vreun popor care stie sa se distreze si a creat un cult pentru distractie (prin modul de pregatire, organizare si implicare a tuturor autoritatilor) acesta este cel Spaniol. Distractia dureaza non-stop si participa toata suflarea localitatii pe parcursul celor 3 zile (am prins si mai scurte care durau 24 de ore). Ca pelerini incercam sa ne ferim de localitatile in care aflam ca era Fiesta, pentru ca era o noapte infernala, dar am mai nimerit de cateva ori in mijlocul acestor petreceri imense.

Mai multe informatii despre cei peste 3 000 de km strabatuti de noi pe jos in cei trei ani de pelerinaj consecutivi spre Santiago de Compostela (2006, 2007 si 2008 prin Franta si Spania) in cartea scrisa de Ramona „Pelerini la Santiago de Compostela - Jurnalul celor 900 de km perpedes din Pirinei pana la Atlantic pe Camino, Ed Geea Life 2007” (disponibila in Librarie), pe CD-ul Camino Santiago de Compostela si pe Grupul de Dialog Bon Camino despre acest traseu, la adresa http://groups.yahoo.com/group/bon_camino

Inapoi la Pagina Principala Camino Santiago de Compostela


Home Up Activitate Contact Librarie Hrana Vie Astrologie Horoscop Cursuri Expozodiac EzotericFest Metafizica GalerieFoto Linkuri

Asociatia de Metafizica Geea Life www.geealife.ro email: geealife@yahoo.com tel: 0722 371 196
Grup de Discutii Alternative Spirituale: http://groups.yahoo.com/group/alternative_spirituale
Grup de Discutii  Scoala de Astrologie: http://groups.yahoo.com/group/scoala_astrologie
Grup de Discutii  Pelerinajul la Santiago de Compostela: http://groups.yahoo.com/group/bon_camino
 
Grup de Discutii  Festivalul Expozodiac Conexiuni Spirituale http://groups.yahoo.com/group/expozodiac
Grup de Discutii  EzotericFest Alternative Spirituale
http://groups.yahoo.com/group/ezotericfest  
Festival International Expozodiac Conexiuni si Alternative Spirituale www.expozodiac.ro

Diverse Articole Alimentatie, Metafizica, Astrologie...