Home Up Activitate Contact Librarie Hrana Vie Astrologie Horoscop Cursuri Expozodiac EzotericFest Metafizica Camino GalerieFoto Linkuri
Art-18- Fizica Cuantica


Asociatia Geea Life


Ezoteric Fest


Festival Expozodiac


Qigong Tai Chi

Fundatia Romana

Grup de Dialog
ALTERNATIVE si
Stiinte Spirituale

Click to join alternative_spirituale
Click to join
alternative_spirituale


Grup de Dialog
BON CAMINO
Pelerinajul
la Santiago
de Compostela
Spania

Click to join bon_camino
Click to join
bon_camino


Grup de Dialog
Scoala de
ASTROLOGIE

Click to join scoala_astrologie
Click to join
scoala_astrologie


Grup de Dialog
EZOTERICFEST
Sanatate
Cunoastere
Armonia

Click to join ezotericfest
Click to join
ezotericfest


Grup de Dialog
EXPOZODIAC
Conexiuni si
Alternative
 Spirituale

Click to join expozodiac
Click to join
expozodiac


 

Inapoi la Articole

ARTICOLE- 18. Fizica Cuantica
Sinteză din subtitrarea filmului
WHAT THE BLEEP DO WE KNOW ? de la Mircea din Constanta

La inceput a fost Vidul, abundent, plin cu infinite posibilitati. Si tu esti una dintre ele...
...fizica cuantica
...cuantic
...mecanica cuantica
...mintea suprema
...o retea neuronala
...creierul nu cunoaste diferenta, dintre ceea ce vede in mediul inconjurator, si ceea ce isi aminteste.
...noi suntem pe puntea de comanda a unui simulator...
...in orice mod am observa lumea din jurul nostru...
...si atunci cum poti sa continui sa vezi lumea ca fiind reala,
daca Sinele, care o determina sa fie reala, este intangibil?

Toate realitatile exista in simultaneitate?

Exista cumva posibilitatea...ca toate viitorurile sa existe unul langa altul?

V-ati vazut vreodata pe voi insiva prin ochii unui altcuiva, care sunteti voi acum? Si v-ati privit vreodata pe voi insiva, prin ochii Observatorului Ultim?

Cine suntem? De unde venim? Ce ar trebui sa facem? Si incotro ne indreptam? De ce suntem aici?

Aceasta e intrebarea suprema nu-i asa? Ce este realitatea?

Ceea ce credeam ca nu este real, imi pare acum, ca intr-un anumit fel a fost mai real, decat ceea ce cred ca este real, si care acum imi pare mai degraba a nu fi real.
Nu se poate explica. Si oricine s-ar pierde prea tare...oricine ar incerca...
sa-si piarda timpul incercand sa explice aceasta, e cel mai probabil ca
se va pierde, alunecand la nesfarsit in tunelul care duce in necunoscut.

Cred ca cu cat analizam mai mult fizica cuantica,cu atat devine mai misterioasa si mai minunata.

Fizica cuantica, foarte... succint vorbind, este fizica... posibilitatilor. Acestea sunt intrebari care ni se adreseaza,...referitoare la modul in care percepem lumea, si la ideea daca exista vreo diferenta intre modul in care pare, si modul in care este ea de fapt.

V-ati gandit vreodata din ce sunt facute gandurile? Cred ca unele dintre lucrurile pe care le vedem, copii din ziua de azi sunt un semn care ne arata ca exista o paradigma culturala gresita, unde puterea gandului nu este apreciata.

Fiecare epoca, fiecare generatie isi are presupunerile sale incorporate: ca Pamantul e plat, ca e rotund, etc. Exista sute de presupuneri ascunse, lucruri pe care le consideram adevarate, si care pot sau nu sa fie adevarate. Bineinteles ca in marea majoritate a cazurilor, din punct de vedere istoric, aceste lucruri nu sunt adevarate. Asa ca este posibil, daca luam in considerare si istoria, ca multe dintre lucrurile pe care le consideram implicit a fi adevarate, despre lume, pur si simplu nu sunt adevarate.

Suntem blocati in aceste percepte, adesea chiar fara sa stim aceasta. Aceasta este o paradigma.

Materialismul modern le rapeste oamenilor nevoia de a se simti responsabili. Si destul de des acelasi lucru il face si religia. Dar eu cred ca luand suficient de mult in serios mecanica cuantica, responsabilitatea ne revine astfel noua, direct!

Si sa stiti ca nu ne ofera raspunsuri exacte si care sa ne linisteasca. Ne spune ca intr-adevar lumea e ceva foarte mare si misterios, si nu mecanicitatea este raspunsul. Dar n-am sa va spun eu care este acest raspuns, pentru ca sunteti suficient de maturi, ca sa aflati voi insiva raspunsul. Fiecare dintre noi suntem un mister? Fiecare dintre noi e o enigma? Majoritatea cu siguranta ca sunt.

Punandu-va aceste intrebari mai profunde, veti dobandi un nou mod de a exista in lume ca si cum ati inspira o gura de aer proaspat. Va face ca viata sa fie mai plina de bucurie.
Adevaratul secret al vietii nu este sa fii in prezent, ci sa fii prezent in mister.

CE...STIM DE FAPT?

De ce oare re-cream permanent aceeasi realitate? De ce avem mereu acelasi tip de relatii? De ce de avem mereu acelasi fel de loc de munca, la nesfarsit? In acest infinit ocean de potentialitati existente in jurul nostru, cum se face ca re-cream in continuare aceleasi realitati? Nu e uimitor ca avem la dispozitie atatea potentialuri si optiuni, care exista, atata doar ca noi nu suntem constienti de ele? Este posibil oare sa fim atat de conditionati de viata noastra zilnica, atat de conditionati de modul in care ne cream viata,  incat ne lasam pacaliti de ideea ca nu avem nici un fel de control.

Ati fost conditionati sa credeti ca lumea exterioara e mai reala decat cea interioara.

Acest nou model stiintific este exact opusul. Afirma ca ceea ce se petrece in interiorul nostru, va crea evenimentele care se petrec in afara noastra. Exista o realitate fizica care este perfect solida, ca o stanca,  si care totusi...,daca vreti sa puneti lucrurile la modul acesta,  incepe sa existe doar atunci cand da peste o alta parte a acestei realitati fizice.

Aceasta alta parte am putea fi noi. Bineinteles noi influentam partial acele momente, dar nu neaparat. Ar putea fi doar o pietricica intamplatoare, care apare din senin, si interactioneaza cu aceasta masa cetoasa de materie, si cu siguranta o face sa dobandeasca o anumita forma de existenta. Au existat filozofi in trecut care spuneau priviti: "Daca lovesc aceasta piatra, si ma doare piciorul, aceasta e ceva real, pentru ca simt. " "Il simt real. E viu. Inseamna ca e realitatea. "

Cu toate acestea e doar o experienta. E doar perceptia sa ca e ceva real. Experimentele stiintifice arata ca daca conectam creierul unei persoane la un tomograf computerizat, si ii cerem sa priveasca un anumit obiect, anumite portiuni ale creierului se vor activa in timp ce priveste obiectul. Apoi li se cere sa inchida ochii si sa-si imagineze acelasi obiect. Si in timp ce isi imagineaza acelasi obiect, se activeaza aceleasi zone ale creierului, ca si atunci cand il priveau efectiv.

Aceasta ii face pe oamenii de stiinta sa-si puna urmatoarea intrebare: "Cine vede de fapt? Creierul sau ochii?" si "Ce este realitatea? Ceea ce vedem prin intermediul creierului, sau ceea ce vedem prin intermediul ochilor?" Si adevarul este ca creierul nu face diferenta intre ceea ce vede efectiv in mediul inconjurator si ceea ce isi aminteste, deoarece in ambele situatii,[br]se activeaza practic aceleasi retele neuronale. Si atunci ne punem intrebarea: "Ce este realitatea?"

Suntem bombardati cu cantitati uriase de informatie,care vine spre noi si pe care o procesam prin intermediul organelor de simt, si o filtram. Practic la fiecare pas noi eliminam informatii. Cele care ajung pana in campul constient[br]sunt cele care se descurca cel mai bine. Creierul proceseaza 400 de miliarde biti de informatie pe secunda. Dar noi suntem constienti doar de 2000. Dar constientizarea celor 2000 de biti se refera doar la mediul inconjurator, la corpul nostru si la timp. Traim intr-o lume din care tot ce vedem este doar varful ice-berg-ului, proverbialul varf al unui imens[br]ice-berg cuanto-mecanic.

Daca creierul proceseaza 400 miliarde de biti de informatie, si noi suntem constienti doar de 2000, inseamna ca realitatea se petrece in creierul nostru in tot acest timp, cat el primeste informatia respectiva, si cu toate acestea noi nu reusim sa o integram. Ochii sunt ca si obiectivul camerei de filmat, dar caseta pe care se vede efectiv e partea posteriora a creierului.

Se numeste cortexul vizual si e chiar aici. E ca si aparatul de filmat. Stiati ca in creier se imprima lucrurile ce au capacitatea de a vedea? Si acesta e un lucru important. De exemplu: aceasta camera de filmat vede mult mai mult in jurul meu, decat ceea ce este aici, pentru ca nu e inzestrata cu obiectivitate si abilitatea de a judecata. Singurul film care ruleaza in creier e cel pe care avem capacitatea de a-I vedea. Asa ca e posibil ca ochii nostri,"aparatul nostru de filmat", sa vada mai mult decat poate creierul proiecta in mod constient?

Datorita felului cum e alcatuit creierul, vedem doar ce credem ca e posibil.
Echivalam tipare care exista deja in fiinta noastra datorita conditionarii.

Exista o povestioara minunata care cred ca e adevarata. Se spune ca atunci cand amer-indienii din insulele Caraibe au vazut navele lui Columb, apropiindu-se, ei practic nu au putut sa le vada deloc, pentru ca nu semanau cu nimic din ce vazusera ei pana atunci. Asa ca nu puteau sa le vada. Cand armada spaniola a lui Columb a ajuns in Caraibe, amer-indienii nu au reusit sa vada navele, chiar daca erau prezente la orizont. Motivul pentru care n-au vazut navele, a fost ca ei nu stiau, in creierul lor nu exista nici o informatie referitoare la existenta navelor de mare viteza. Shamanul a privit oceanul si a vazut valurile cauzate de nave, dar nu se vedea nici un vas. Asa ca a inceput sa se intrebe care era cauza respectivului efect. Asa ca in fiecare zi mergea si privea marea. Din nou si din nou. Dupa un anumit interval de timp a reusit sa vada navele. O data ce le-a vazut, le-a spus tuturor ca navele exista. Si pentru ca toti aveau incredere in el, le-au vazut si ei.

Noi cream realitatea. Suntem o masina de produs realitati, si permanent cream efecte ale realitatii. Percepem intotdeauna ceva dupa ce s-a reflectat in oglinda memoriei. Referitor la faptul daca traimb sau nu intr-un imens simulator, aceasta e o intrebare la care nu avem in mod necesar un raspuns corect. Este o chestiune filozofica importanta pe care trebuie sa o rezolvam, in termenii a ceea ce poate sa spuna stiinta despre lumea noastra, pentru ca in domeniul stiintei noi suntem intotdeauna observatorii.

Deci suntem totusi intotdeauna practic constransi de informatiile receptionate de creierul uman, care ne permite sa vedem si sa percepem tot ce vedem. Deci se poate ca totul sa fie doar o mare iluzie, din care nu putem iesi in nici un fel, ca sa vedem ce este de fapt in afara ei. Creierul vostru nu face diferenta intre ceea ce se petrece in exterior, si ceea ce se petrece aici, in interior.

Nu exista nici un "exterior" in exterior, care sa fie independent de ceea ce se petrece aici, in interior.
Cred ca depinde doar de ceea ce consideri a fi real.

De fapt exista posibilitatea de a alege directia in care sa mearga vietile noastre. Aceste posibilitati sunt tangente la efecte cuantice de nivel mic, care nu au fost eliminate prin filtrare. Mai intai haideti sa vorbim despre lumea sub-atomica. Si spoi o sa discutam despre ce ne spune ea referitor la realitate.

Dar primul lucru pe care vreau sa vi-I spun despre lumea sub-atomica, este ca e in totalitate o fantezie creata de niste fizicieni nebuni care incearca sa-si dea seama ce sfantul se petrece cand fac ei experimentele acelea la scara mica. Cand spun experimente la scara mica, ma refer la o energie imensa intr-un spatiu mic, si intr-un interval de timp extrem de redus. In momentele respective lucrurile devin destul de obraznice.

Asa ca fizica sub-atomica a fost inventata pentru a incerca sa ne dam seama de toate acestea. Aici avem nevoie de o noua stiinta, care se numeste fizica cuantica, si care este subiectul unei game largi de ipoteze discutabile, ganduri, sentimente, perceptii intuitive referitoare la ce se petrece de fapt. Materia nu este ceea ce am crezut noi timp de multa vreme ca este.

Pentru omul de stiinta, materia a fost intotdeauna considerata a fi reprezentantul suprem a ceea ce este static, si previzibil. In toti atomii si moleculele, toate acele spatii existente acolo, particulele ocupa un spatiu insignifiant din volumul unui atom sau al unei molecule. Particulele fundamentale. Restul este spatiu vid.

Se pare ca particulele apar si dispar continuu. Asa ca unde se duc atunci cand nu sunt aici? Aceasta este o intrebare-capcana. O sa va ofer doua raspunsuri. Raspunsul nr. 1:
Se duc intr-un univers alternativ, iar oamenii din universul respectiv isi pun aceleasi intrebari despre[br]particulele acesteaatunci cand vin in universul nostru. Isi spun: "Oare unde se duc?!" Exista un mare mister, numit misterul directiei timpului. Exista o anumita perspectiva din care legile fundamentale ale fizicii aflate la dispozitia noastra, nu fac nici o distinctie demna de interes, intre, sa spunem, trecut si viitor.

De exmplu, din perspectiva legilor fundamentale ale fizicii, este o enigma de ce putem sa ne amintim trecutul, si in acelasi timp sa nu avem acelasi tip de accesare epistemica a viitorului.

Din punctul de vedere al acestor legi, este o enigma de ce consideram ca actionand acum putem influenta viitorul, dar nu si trecutul. Toate acestea: faptul ca avem moduri diferite de accesare epistemica a trecutului si a viitorului, ca actionand acum putem controla viitorul intr-un mod diferit fata de trecut, aceste lucruri sunt atat de fundamentale pentru modul in care experimentam lumea, incat mi se pare ca a nu fi curios in legatura cu ele, e similar cu a fi deja mai mult de jumatate mort. Ca sa poti juca, trebuie sa fii pe teren.

Bine ati venit pe terenul de baschet a lui Duke Reginald!  Terenul posibilitatilor nesfarsite! Regulile din teren: trebuie sa ramai pana la ultima. Pentru cine nu a atins cosul...Sigur...si... nici macar nu-i solid.

Mingea aceasta e in cea mai mare parte goala. De fapt universul este in cea mai mare parte gol. Ne place sa consideram spatiul ca fiind gol si materia solida. Dar de fapt materia nu contine absolut nimic, e complet lipsita de substanta.

Sa luam de exemplu un atom. Il consideram ca fiind un fel de bila solida. Apoi spunem: Nu, stai asa, de fapt exista un punct minuscul si dens, chiar in centru, inconjurat de un nor pufos de electroni probabili, osciland intre existenta si non-existenta. Si apoi se dovedeste ca nici macar acest lucru nu e adevarat.

Chiar si nucleul pe il consideram ca fiind atat de dens, alterneaza intre existenta si non-exista, la fel de aleatoriu ca si electronii. Cel mai solid lucru pe care-I putem spune despre toata aceasta materie insubstantiala este ca e mai degraba ca un gand, e ca un bit concentrat de informatie. Lucrurile nu sunt alcatuite din ceva brut, ci din idei si concepte. Din informatie. Cum spuneam: nu atinge niciodata cosul.

Electronii au o incarcatura electrica care ii respinge pe ceilalti electroni, inainte de a-i atinge. Asa ca nimeni nu atinge nimic. Numai in cadrul experientei constiente, ni se pare ca inaintam in timp. In teoria cuantica, ne putem deplasa si inapoi in timp.
-Poti oricand sa te intorci in timp. Ce s-a intamplat? Aminteste-ti... mingea e goala.
-De unde stii lucrurile acestea?
-Citesc revista de benzi desenate:"Dr. Cuantic"

Toti spun ca sunt doar povesti pentru copii, dar eu stiu ca e adevarat. Asa pot face lucrurile acestea magice pe teren. Da, si eu intotdeauna aleg mai intai cine sa fiu. Cine are numarul cel mai norocos? Dr. Cuantic spune ca toata lumea il are. Toata lumea care face aceasta.

Toata lumea care face aceasta constant. De fiecare data cand privesc in jur. Cand nu te uiti e ca un val. Cand te uiti e ca o particula. Cand nu le privesti, exista valuri de posibilitati. Cand le privesti, atunci exista particule de posibilitati.

O particula pe care o consideram ca fiind ceva solid, de fapt exista intr-o asa-numita super-pozitie, care e ca niste valuri extinse de locatii posibile.

Si particula exista in toate acele locuri in acelasi timp. In clipa in care ne focalizam asupra ei, se stabilizeaza brusc intr-una singura dintre acele pozitii posibile. Super-pozitionarea cuantica afirma ca o particula poate exista simultan in doua sau mai multe locuri sau stari.

Acesta e un concept foarte bizar si una dintre calitatile esentiale ale lumii cuantice. Super-eroii folosesc super-pozitiile, lumea fiind alcatuita din potentiale, fasii de realitate. Pana in clipa in care alegem. Eroii aleg ceea ce vor: sa fie in mai multe locuri in acelasi timp,sa experimenteze mai multe posibilitati in acelasi timp, si sa aleaga apoi doar una dintre ele. Intrebarea este: Cat de departe vrei sa mergi, prin tunelul ce duce in necunoscut?

Cum poate un sistem sau un obiect sa fie in doua, sau mai multe stari in acelasi timp? In loc sa ne gandim la lucruri ca fiind lucruri, pentru ca fiecare avem obiceiul de a ne gandi ca tot ce e in jurul nostru, e deja un lucru concret, care exista fara contributia mea, fara alegerea facuta de mine.

Trebuie sa eliminam radical acest tip de gandire si in locul sau, sa recunoastem ca pana si lumea materiala din jurul nostru: scaunele, masa, camera, covorul, chiar si aparatul de filmat, toate acestea nu sunt nimic altceva decat posibile vibratii ale constiintei.

Si in fiecare clipa, eu aleg una dintre acele miscari vibratorii, pentru a-mi aduce experienta in manifestare.

Acesta este singurul mod de gandire radicala, pe care este necesar sa il dezvoltati.

Dar este ceva atat de radical si de dificil, pentru ca tendinta noastra este sa consideram ca lumea este deja ceva, acolo in afara noastra, independent de experienta noastra.

Nu este asa. Fizica cuantica e atat de clara in aceasta privinta. Chiar si Heisenberg, co-descoperitorul fizicii cuantice, a spus ca atomii nu sunt lucruri, ci doar tendinte. Deci in loc sa va ganditi la lucruri, trebuie sa va ganditi la posibilitati. Toate sunt posibilitati ale constiintei.

S-au observat deja, in nenumarate laboratoare pe cuprinsul Statelor Unite, obiecte care sunt suficient de mari, pentru a fi vazute cu ochiul liber, si care se afla in doua locuri, simultan. Si practic putem chiar... fotografia aceasta.

Presupun ca daca i-ati arata cuiva fotografia, oamenii ar spune: "Excelent... se vede o chestie draguta de lumina colorata, un pic din ea e aici, si un pic dincolo. Deci aveti o poza cu doua puncte. Ce vi se pare asa mare lucru?"

Si voi o sa spuneti, "Nu, uita-te in obiectiv. Se vede... "

Si ei: "Da, vad doua lucruri. " Si voi: "Nu, nu, nu. "

"Nu sunt doua lucruri! E un singur lucru! E acelasi lucru in doua locuri!"

Nu sunt sigur ca oamenii o sa ramana cu gura cascata, pentru ca... parerea mea e ca... oamenii nu cred cu adevarat. Vreau sa spun ca nu cred ca ar spune: "Oh, e o minciuna! Toti oamenii de stiinta sunt confuzi."

Cred ca e ceva atat de misterios, incat nu putem nici macar sa intelegem cat e de uimitor!

Si mai mult, ati vazut cu totii "Star Trek" si fazele cu "Teleporteaza-ma, Scotty. " Asa ca totul pare ceva de genul: "Ok, dar ce inseamna de fapt toate acestea?" Trebuie sa te opresti si sa te gandesti cu adevarat ce inseamna de fapt toate acestea. Faptul ca este acelasi obiect, si e in doua locuri, in acelasi timp.

Oamenii cred ca e ceva empiric, si se supara pe tot felul de lucruri, si merg la masa, apoi merg acasa, si continua sa-si traiasca vietile, ca si cum nu s-ar intampla nimic iesit din comun, pentru ca bineinteles, asa poti[br]si trebuie sa treci peste asta. Si cu toate acestea, exista aceasta magie extraordinara si uimitoare,care se afla chiar in fata ochilor vostri. Fizica cuantica calculeaza doar posibilitatile. Dar daca acceptam aceasta, atunci se naste imediat intrebarea:
-"Cine/Ce alege dintre aceste posibilitati, pentru a cauza evenimentul experimentat?" Asa ca in mod direct si imediat, ne dam seama ca, constiinta e cu siguranta implicata.

Observatorul nu poate fi ignorat. Stim ce face un observator, din perspectiva fizicii cuantice. dar nu stim cine sau ce este de fapt Observatorul.

Aceasta nu inseamna ca n-am incercat sa gasim un raspuns. Am cautat, am intrat in creierele voastra, prin toate orificiile pe care le aveti, ca sa gasim ceva numit - observatorul, si nu era nimeni acasa.

Nu e nimeni in creier, nu e nimeni in cortexul cerebral, nu e nimeni in regiunea sub-corticala sau limbica a creierului, nu e nimeni acolo care sa se numeasca - Observatorul. Si cu toate acestea cu totii avem experienta aceasta, de a fi ceva, care se numeste - observatorul, care observa lumea din afara.

Sa fie acest Observator, care ii pare atat de complicat intelegerii, lumea nebuna si ciudata a particulelor cuantice? Si modul in care reactioneaza? Sa fie atunci acesta Observatorul?

In modelul meu, Observatorul este spiritul din interiorul celor patru invelisuri ale corpului bio-energetic. E asemenea spiritului si masinii, e ca si constiinta care conduce vehicolul, si observa mediul inconjurator.

Cele patru invelisuri ale corpului bio-energetic contin diverse tipuri de sisteme senzoriale, pentru a inregistra diverse amprente,[br]din mediul inconjurator.

In Washington DC, asa numita capitala mondiala a crimei, s-a realizat un experiment de amploare in vara anului 1993. Au venit 4000 de voluntari din 100 de tari, pentru a medita impreuna intervale lungi de timp, pe parcursul zilei. S-a precizat de la inceput ca un grup atat de mare, va cauza o scadere a criminalitatii cu 25%, din cazurile centralizate de FBI, in vara respectiva in Washington. Seful politiei a declarat la televiziune ca va fi nevoie de o zapada de 70 de cm, pentru a reduce crimnalitatea cu 25% in Washington DC, in vara respectiva.

Dar in final, politia a devenit chiar colaborator si autor al studiului respectiv, deoarece rezultatele au aratat intr-adevar o scadere a criminalitatii cu 25% in Washington DC, lucru care era usor de prevazut in baza a 48 de studii anterioare, care fusesera deja realizate, la o scara mai redusa.

Aceasta da nastere unei intrebari firesti: Oamenii influenteaza lumea si realitatea inconjuratoare?[br]Bineinteles ca da.

Fiecare dintre noi influenteaza realitea inconjuratoare, chiar daca incercam sa ne ascundem de asta, si sa facem pe victimele. Cu totii facem aceasta!

Urmatoarea expozitie e din Japonia! Expozitita domnului Masaru Emoto! Se pare ca domnul Emoto a ajuns sa fie interesat de structura moleculara a apei, si de ce anume o influenteaza. Apa este cel mai receptiv dintre cele patru elemente de baza.

Domnul Emoto s-a gandit ca poate raspunde la influente non-fizice, asa ca a dezvoltat o serie de studii, a aplicat stimuli mentali, si a realizat fotografii la un microscop cu pelicula obscura.

Prima fotografie este imaginea apei din Barajul de la Fujiwara. Fotografia urmatoare reprezinta imaginea aceleiasi ape, in urma unei binecuvantari, realizate de un calugar budist, Zen.

Pentru urmatoarele fotografii,  domnul Emoto a tiparit pe hartie anumite cuvinte, pe care le-a lipit pe sticle cu apa distilata, si le-a lasat asa o zi si o noapte. Aceasta prima fotografie reprezinta molecula de apa distilata pura, esentializata. Dupa cum vedeti, fotografiile urmatoare sunt toate diferite. Acesta este "Chi-ul" iubirii, si aici ajungem la cuvantul "multumesc". Puteti chiar vedea cum I-a lipit aici, pe sticla. Dar daca intelegeti japoneza, stiati deja aceasta.

Domnul Emoto vorbeste despre gand sau intentie, ca fiind forta motorice a acestor fenomene. Stiinta modului in care gandurile influenteaza moleculele este necunoscuta. Cu exceptia moleculelor de apa, bineinteles. Si este intr-adevar fascinant daca va ganditi ca 90% din corpul nostru este apa. Te face sa-ti pui intrebari, nu-i asa?

Daca gandurile pot influenta astfel apa, imagineaza-ti cum ne ne pot influenta pe noi!

Bineinteles! Gandurile pot ele singure sa transforme corpul.

Gandurile majoritatii oamenilor nu influenteaza realitatea, intr-un mod constant si substantial, pentru ca ei nu cred ca pot sa faca aceasta.

Ei scriu o intentie, si apoi o sterg, crezand ca e o copilarie:
"Eu nu pot face asta". Apoi o scriu din nou, si iarasi o sterg.
Asa ca, in medie, aceasta produce un efect foarte mic, in timp.
Si practic totul se reduce la faptul ca ei cred ca nu pot face aceasta
Daca accepti cu toata fiinta ta, ca poti merge pe apa, o sa se petreaca?
Da, asa o sa fie. Dar sa stiti ca e ca si cu gandirea pozitiva, care e o idee minunata.
Dar de obicei aceasta inseamna ca avem o pojghita subtire de gandire pozitiva, care acopera o mare masa de gandire negativa.
Deci gandirea pozitiva nu inseamna neaparat a gandi pozitiv, ci doar a-i pune o masca gandirii noastre negative.
Atunci cand ne gandim la lucrurile din jur, facem realitatea mai concreta decat este.
Acesta este punctul in care ne blocam. Ne blocam in similitudinea realitatii
Daca realitatea este concreta, atunci evident, eu sunt insignifiant, nu pot sa o schimb.

Dar daca realitatea este posibilitatea mea, o posibilitate a constiintei in sine, atunci apare imediat intrebarea:-Cum pot sa o schimb? Cum pot sa o imbunatatesc?

Cum pot sa o fac mai fericita? Vedeti cum ne extindem propria imagine? In cadrul vechiului tipar de gandire, eu nu pot schimba nimic, pentru ca eu nu am nici o functie, in cadrul realitatii. Realitatea este deja acolo. E formata din obiecte materiale, care se deplaseaza in felul lor, in virtutea unor legi deterministice precise. Si matematica determina ce anume vor face, intr-o situatie data. Eu, experimentatorul, nu am nici cea mai mica influenta.

In cadrul noii viziuni, matematica ne poate oferi intr-adevar ceva, ne ofera posibilitatile, pe care toate aceste miscari si le pot asuma, dar nu ne poate oferi experienta efectiva, pe care o vom trai in constiinta noastra. Eu aleg aceasta experienta.

Si prin urmare efectiv, eu imi creez propria realitate.
Poate suna ca o afirmatie teribilista, bombastica a unui adept New-Age, care nu intelege nimic din fizica, dar fizica cuantica ne spune intr-adevar aceasta.

Ce este viata mea? Care este scopul vietii? Incotro ma indrept?

Ce se intampla cand mor? De ce exista lucrurile? Ce este realitatea?

Te face sa-ti pui intrebari, nu-i asa?

 

Daca gandurile pot influenta astfel apa, imagineaza-ti cum ne pot influenta pe noi...acestea sunt intrebari... realitatea...

 

Te-ai intrebat vreodata din ce sunt facute gandurile?

Exista o substanta din care sunt facute gandurile?

Cred ca pur si simplu depinde de ce anume consideri ca e real.

Lumea e alcatuita din linii temporale posibile ale realitatii, pana in momentul in care alegem.

 

Toate realitatile intr-un camp cuantic exista simultan?

Definitia pe care o dau eu dependentei e foarte simpla: un proces pe care nu-I poti opri.

Exista lumi diferite in care locuim: lumea macroscopica pe care o vedem,

exista o lume a celulelor, a atomilor nostri, a nucleilor, lumi complet diferite care isi au fiecare limba si matematica sa proprie.

Nu numai ca sunt mici, dar fiecare lume este complet diferita.

Dar sunt in acelasi timp si complementare, pentru ca eu sunt atomii mei, si sunt in acelasi timp si celulele, sunt si fiziologia mea macroscopica.

 

Toate sunt adevarate, atata doar ca exista diferite nivele ale adevarului.

Nivelul cel mai profund al adevarului, revelat de stiinta si de filozofie,

este adevarul fundamental al unitatii.

La nivelul cel mai profund, sub-nuclear al realitatii noastre, voi si cu mine suntem practic UNUL SI ACELASI.

 

Unul si acelasi...

 

Ma trezesc dimineata si imi creez in mod constient ziua respectiva, asa cum vreau sa fie.

Uneori... pentru ca mintea mea examineaza toate lucrurile pe care trebuie sa le fac, imi ia putin timp sa ma linistesc, si sa ajung in punctul in care, imi creez efectiv ziua, la vointa.

Iata ceva interesant: atunci cand imi creez ziua, apar parca din senin tot soiul de lucruri marunte care se petrec si care sunt foarte inexplicabile.

Stiu ca fac parte din procesul sau rezultatul creatiei mele, si cu cat fac aceasta mai mult, cu atat construiesc in creierul meu o retea neuronala, pentru a accepta ca este posibil.

 

Ea imi oferea forta si perceptia intuitiva a ceea ce sa fac in ziua urmatoare.

 

Dependenta ne ofera oportunitatea minunata si sublima de a stabili diferenta intre: intangibilitatea celei mai nobile parti din fiinta noastra, si viata de zi cu zi, in care acest personaj este revelat, intr-o lume

tridimensionala, prin corpul nostru.

.

 

Si vom afla ca dependenta este senzatia unei excitatii chimice, care strabate corpul, printr-un sistem de reflectare asemanator placii fotografice, si prin fibrele fluide: o emotie pe care unii ar putea-o numi fantezie erotica.

 

E nevoie de o singura fantezie erotica, pentru un barbat sa intre in erectie

Cu alte cuvinte e nevoie de un singur gand aici, pentru un barbat sa aiba o erectie in zona pelviana.

Si cu toate acestea nu a fost nimic exterior care sa cauzeze aceasta reactie.

Ceva din interiorul sau a cauzat aceasta reactie.

.

 

Cand eram mai tanar aveam multe idei despre cum e Dumnezeu. Dar acum imi dau seama ca nu sunt suficient de constient, pentru a intelege cu adevarat ce inseamna acest concept.

Atunci sunt una cu fiinta cea mareata, care m-a creat si m-a adus aici, si a format galaxiile si universurile, etc.

Cum a fost indepartata aceasta stare din cadrul religiei? Nu a fost greu.

Majoritatea problemelor produse de religie si de diversele curente filozofice

aparute de-a lungul secolelor, au fost niste greseli, pentru ca asa au si aparut:

de la ideea ca Dumnezeu este o fiinta distincta si separata de noi, o fiinta pe care trebuie sa o venerez, sa o cultiv si sa o multumesc, si de la care sa sper ca voi obtine o recompensa, la sfarsitul zilelor mele.

Dar Dumnezeu nu e asa, aceasta e o blasfemie.

Dumnezeu este ceva atat de necuprins, si unele parti... majoritatea partilor sale, care sunt asociate cu religia organizata, sunt un lucru pe care il resping, si care cred ca a facut mult rau lumii: femeilor, fiintelor oprimate,

si cladirii de la World Trade Center.

Si totusi in acelasi punct avem epifania unei stiinte extraordinare.

Punctul cel mai apropiat in care a ajuns stiinta pentru a explica interpretarea lui Isus, ca samanta de mustar e mai mare decat Imparatia Cerurilor,

Si singura stiinta care se potriveste cu aceasta analogie e fizica cuantica.

 

Acum... avem... o tehnologie extraordinara, de la magneti antigravitationali, la campuri magnetice de energie nula.

Avem toate astea si totusi mai pastram acest concept urat si superstitios,

de suburbie, despre Dumnezeu.

Oamenii recurg in mod obisnuit la minciuna, atunci cand sunt amenintati de aceste sentinte cosmice, la o pedeapsa eterna.

Dar Dumnezeu nu este asa.

Si odata ce incepeti sa va puneti intrebari in legatura cu imaginile si caricaturile traditionale despre Dumnezeu, s-ar putea sa pareti un agnostic, un ateu, sau o persoana care submineaza ordinea sociala.

 

Dumnezeu e cu siguranta mai maret decat cea mai mare dintre slabiciunile omenesti. Si intr-adevar maretia inzestrarilor fiintei umane, pe care Dumnezeu cu siguranta ca o transcende, e cea mai remarcabila pentru a emula natura, in splendoarea sa absoluta. Cum poate orice barbat sau femeie, sa pacatuiasca impotriva unei asemenea maretii a mintii?

 

Cum poate o mica unitate de carbon...de pe Pamant, din suburbiile Caii Lactee... sa-I tradeze pe Dumnezeu cel atotputernic?

 

Asa ceva este imposibil. Nivelul arogantei este egal cu nivelul controlului,

detinut de cei care il creaza pe Dumnezeu, dupa chipul si asemanarea lor.

 

Creierul, atunci cand indosariaza gandurile, seamana cu imaginea unui nor de furtuna.

Si sinapsa neuronala e asemenea cerului dintre furtuna si pamant, pamantul fiind partea receptiva a sinapsei.

Si-I vedeti aici pe Dumnezeu, norii tumultosi de pe cer.

Si vedeti impulsurile electrice cum se deplaseaza de-a lungul fasiilor de lumina. Si vedeti apoi cum lovesc solul. Creierul pare cuprins de o[br]furtuna puternica, atunci cand prezinta un gand coerent.

Deci nimeni nu a vazut vreodata gandurile. Ceea ce vad neurofizicienii,

este o furtuna dezlantuita, in diverse zone ale creierului.

Aceste zone corespund anumitor parti ale corpului, si stimulilor la care raspunde fiinta.

E o imagine holografica: furie, instinct criminal, ura, compasiune, iubire...

Creierul nu face diferenta intre ceea ce vede in mediul inconjurator,

si ceea ce isi aminteste, pentru ca in ambele situatii sunt activate

aceleasi retele neuronale.

 

Creierul este alcatuit din celule nervoase foarte mici, numite neuroni.

Acesti neuroni au niste ramificatii subtiri, prin intermediul carora se conecteaza la alti neuroni, formand astfel o retea neuronala.

Fiecare punct de conexiune este integrat intr-un gand, sau o amintire.

Creierul alcatuieste concepte prin intermediul legii memoriei asociative.

 

De exemplu ideile, gandurile si sentimentele sunt toate incorporate si interconectate in aceasta retea neuronala.

Si toate prezinta o relatie posibila, unele cu celelalte.

 

Conceptul si sentimentul de iubire de exemplu, este depozitat in aceasta vasta retea neuronala.

 

Dar noi construim conceptul de iubire, din multe alte idei diverse.

Unii oameni au asociat iubirea cu dezamagirea.

Si atunci cand se gandesc la iubire, experimenteaza amintirea durerii, tristete, manie sau chiar furie. Furia poate fi conectata de sentimentul de durere, care poate fi legat de o persoana, care e si ea conectata la sentimentul iubirii.

 

Ne construim modele referitoare la modul in care vedem lumea exterioara.

Si cu cat avem mai mai multe informatii, cu atat ne rafinam modelul, intr-un fel sau altul. Si practic ajungem sa ne spunem noua insine o poveste, referitoare la modul in care este lumea exterioara.

 

Orice informatie pe care o procesam, orice informatie care intra in sistemul nostru, din mediul exterior, e intotdeauna colorata de experientele pe care le-am avut, si de un raspuns emotional, pe care il prezentam, ca reactie la inputul respectiv.

 

- Cine e la comanda atunci cand ne controlam emotiile, sau cand raspundem

la emotiile noastre?

- Stim, din punct de vedere fiziologic, ca celulele nervoase care se activeaza simultan, se conecteaza intre ele. Daca practicam un lucru in mod repetat, celulele nervoase respective, se vor conecta intre ele, dobandind o relatie pe termen lung.

Daca va enervati, sau va simtiti frustrati zilnic, daca suferiti zilnic, daca va gasiti motive sa va simtiti victimizati in viata, atunci practic voi va reconfigurati si va reintegrati zilnic reteaua neuronala.

 

Si acum reteaua neuronala respectiva are o relatie pe termen lung, cu toate celelalte celule nervoase numite - identitate.

Mai stim de asemenea ca celulele nervoase care nu sunt activate simultan, nu mai sunt nici interconectate intre ele, si isi pierd astfel relatia pe termen lung, pentru ca de fiecare data cand noi intrerupem un proces de gandire, care produce un raspuns chimic in corpul nostru, de fiecare data cand il intrerupem, celulele nervoase conectate intre ele, incep sa rupa relatia pe termen lung dintre ele.

 

Atunci cand incepem sa intrerupem si sa observam, dar nu din perspectiva relatiei stimul-raspuns, si a reactiei automate, ci prin observarea efectelor produse,atunci nu mai suntem persoana corp-minte-constiinta-emotii, care raspunde la mediul inconjurator, ca un mecanism automat.

 

 

Aceasta inseamna ca emotiile sunt bune sau rele? Nu. Emotiile sunt configurate

pentru a amplifica printr-un proces chimic, o parte a memoriei pe termen lung.

De asta le avem.

Toate emotiile sunt substante chimice imprimate holografic.

Cea mai sofisticata farmacie din univers e aici, in interiorul nostru.

 

Exista o parte a creierului numita hipotalamus.

Hipotalamusul e ca o mini-fabricuta, unde se asambleaza substante chimice, corespunzand anumitor emotii pe care le experimentam. Aceste substante chimice se numesc peptide. Ele sunt alcatuite din mici lanturi secventiale de amino-acizi.

Corpul este practic o unitate de carbon care fabrica 20 de amino-acizi diferiti.

Impreuna, ele formeaza structura sa fizica.

 

Corpul este o masina care produce proteine.

 

In hipotalamus, micile lanturi de proteine, numite peptide, sunt asamblate in anumite neuro-peptide, sau hormoni neuronali, care se potrivesc cu starile emotionale, pe care le experimentam zilnic.

Deci exista substante chimice pentru furie, tristete, pentru starea de victima, pentru pofta. Exista substante chimice care se potrivesc fiecarei stari emotionale, pe care o experimentam.

 

Si in clipa in care experimentam acea stare emotionala, in corpul sau creierul nostru, hipotalamusul va asambla imediat peptida respectiva, si apoi o va elibera in fluxul sanguin. Din momentul in care ajunge in sange, isi croieste drum pana la diverse centre sau parti ale corpului nostru.

Fiecare celula a corpului nostru are acesti receptori exteriori.

O singura celula poate avea mii de receptori la suprafata sa, deschizand-o catre lumea din afara.

Si atunci cand o peptida ajunge la suprafata celulei, ea practic - ca o cheie care intra in broasca, se pozitioneaza pe suprafata receptoare, se conecteaza la el, ca si cum s-ar rasuci acolo. E ca o sonerie, care suna si transmite un sunet in interiorul celulei.

 

Cand devenim adulti, majoritatea dintre noi, care am avut si noi scaparile noastre, ajungem sa percepem lumea intr-o zona detasata din punct de vedere emotional, sau practic traim, ca si cum azi ar fi ieri.

Nefiind nici in locul deconectat, nici in cel reactiv la maxim din punct de vedere emotional, pentru ca a parcurs o perioada anterioara a realitati,

persoana nu opereaza ca un tot unitar integrat.

 

In exteriorul celulei, exista miliarde de locatii de receptare, al caror rol e pur si simplu de a receptiona informatia care vine.

Un receptor la care s-a cuplat o peptida, transforma celula in multe moduri.

Declanseaza o intreaga serie de fenomene biochimice, in cascada, si unele dintre ele pot chiar sa produca schimbari in nucleul celulei.

 

Cu siguranta ca fiecare celula este vie si are o constiinta proprie, mai ales daca definim constiinta ca fiind punctul de vedere al unui observator.

Exista intotdeauna o perspectiva a celulei.

De fapt, celula este cea mai mica unitate de constiinta a corpului.

 

Dar definitia pe care o dau eu dependentei este foarte simpla: un lucru pe care nu-I poti opri.

 

Ne punem in situatii care sa implineasca dorintele bio-chimice, ale celulelor corpului nostru, creand situatii care sa se potriveasca nevoilor noastre chimice.

 

O persoana dependenta va avea intotdeauna nevoie de ceva in plus, pentru a obtine senzatia de euforie, sau excitatie chimica, pe care o cauta.

 

Deci definitia mea practic spune: Daca nu-ti poti controla starea emotionala,

atunci e posibil sa fi dependent de ea.

.

 

Ce este realitatea?

Ce este real?

 

Deci cum poate cineva sa spuna cu adevarat ca este indragostit, de o anumita persoana, de exemplu?

Sunt indragostiti doar la anticiparea emotiilor de care sunt dependenti.

Pentru ca aceeasi persoana ar putea cadea din gratii, pana saptamana viitoare,

daca nu va corespunde asteptarilor.

 

Dumnezeule! Nu-i asa ca aceasta schimba aspectul perspectivei noastre emotionale, asupra nevoilor personale, si a identitatii?

 

.

 

Suntem emotiile si emotiile sunt insasi fiinta noastra.

 

Nu putem separa emotiile, daca ne gandim ca fiecare aspect al digestiei,

fiecare sfincter, care se contracta si se dilata, fiecare grup de celule care vin sa se hraneasca si apoi se indeparteaza, pentru... a vindeca sau a repara ceva.

Toate sunt influentate de moleculele emotionale.

E ca un bazait continuu.

 

Asa ca va intrebati daca emotiile sunt ceva rau.

Nu sunt ceva rau. Sunt viata. Ne coloreaza si ne imbogatesc experienta.

Dependenta noastra de ele insa constituie o problema.

Majoritatea oamenilor nu-si dau seama, atunci cand inteleg ca sunt dependenti de emotii...

...ca nu e doar un proces psihologic, ci unul bio-chimic.

 

Ganditi-va la urmatorul lucru:

heroina foloseste acelasi mecanism de receptie la nivel celular, ca si compusii chimici emotionali.

E usor deci sa ne dam seama ca daca putem fi dependenti de heroina, atunci putem deveni dependenti de orice neuro-peptida, de orice emotie.

Asa deci...

Criteriul relevant de cautare e legat de gasirea unei anumite stari emotionale.

 

Vreau sa spun ca practic nu putem nici macar sa privim intr-o anumita directie,

fara ca acest lucru sa fie corelat cu un aspect emotional.

 

Dar oamenii care sunt dependenti de sex?

 

Mintea noastra practic ne creeaza corpul.

 

Deci totul incepe la nivel celular. Celula este o masinarie care produce proteine. Corpul primeste semnalele din creier. Receptorii se schimba, din punctul de vedere al senzitivitatii.

Daca un anumit receptor pentru o anumita substanta sau lichid produs de corpul nostru, este bombardat mult timp si la intensitate mare, practic se va diminua. Vor fi mai putini asemenea receptori.

Sau va fi astfel influentat, incat sa fie practic de-senzitivizat, sau redus la un nivel foarte scazut.

 

Prin urmare aceeasi cantitate din drogul sau lichidul intern respectiv, va cauza un raspuns mult mai redus.

Daca bombardam celula cu aceeasi atitudine, si cu aceiasi compusi chimici,

zilnic, la nesfarsit, cand celula respectiva se hotaraste in cele din urma sa se divida, si produce o celula-sora, sau o celula-fiica, celula urmatoare va avea mai multe locatii receptoare pentru acele neuro-peptidele emotionale, si mai putine locatii receptoare pentru vitamine, minerale, si alti compusi nutritionali, pentru schimbul intercelular de hrana, sau chiar pentru eliminarea produsilor reziduali.

 

Orice proces de imbatranire este rezultatul unei productii deficitare de proteine.

Ce se petrece cand imbatranim?

Pielea isi pierde elasticitatea: elastina e o proteina.

Ce se intampla cu enzimele? Nu mai digeram la fel de bine.

Ce se petrece cu lichidul sinovial?Toate acestea sunt proteine fara de care ne intepenim.

Ce se petrece cu oasele? Se subtiaza.

 

Deci orice proces de imbatranire este rezultatul unei productii inadecvate de proteine.

 

Asa ca atunci cand apare intrebarea: Conteaza intr-adevar ce mancam?

Si procesul nutritiv mai are vreun efect, daca celula nu mai are nici macar locatiile receptoare, dupa 20 de ani de abuz emotional, macar pentru a primi sau permite intrarea compusilor nutritionali necesari mentinerii sanatatii?

 

Ok, e timpul sa realizam o corectie a traiectoriei.

O corectie pe drumul aventurii noastre. Si aceasta corectare a cursului e deplasarea catre o noua paradigma.

E doar o extensie a celei vechi.

 

Universul e mai mare decat credeam noi, dupa vechiul model.

Si gaurile sunt mult mai mari decat credem noi.

.

 

Te face sa-ti pui intrebari. Nu-i asa?

Daca gandurile au acest efect asupra apei, imagineaza-ti ce efect pot avea gandurile asupra noastra.

 

Nimeni n-a fost langa tine si nici nu ti s-a oferit vreodata o cunoastere inteligenta suficienta, referitoare la viziunea asupra ta insuti. Cum esti tu, din interior spre exterior.

 

De ce sunteti dependenti?

 

Pentru ca nu aveti nimic altceva mai bun la dispozitie!

 

Si nici n-ati visat la ceva mai bun pentru ca nimeni nu v-a invatat vreodata,

cum sa visati la ceva mai bun.

.

 

In general psihiatria nu le permite oamenilor o libertate de actiune suficienta.

Exista extrem de multe probleme, nu toate bineinteles, dar exista foarte multe probleme, etichetate ca fiind probleme psihologice, si a caror cauza e faptul ca oamenii fac alegeri gresite. Si ar trebui sa fie invatati, sa faca alte alegeri.

 

Cand am spus ca disparem, nu ma refeream la o disparitie fizica efectiva...

Vreau sa spun este ca ne deplasam din acea zona a creierului care e in legatura cu personalitatea noastra, care e legata de asocierea noastra cu alti oameni, cu alte locuri, de asocierea noastra cu alte lucruri, perioade temporale si evenimente.

 

Noi nu existam in centrele asociative din creierele noastre, care ne afirma din nou identitatea si personalitatea.

Oamenii de rand din lumea aceasta, care traiesc si considera viata ca fiind plictisitoare, sau care nu se simt inspirati de viata, cred aceasta pentru ca nu au facut nici o incercare sa obtina cunostintele si informatia care sa-i inspire.

Ei sunt atat de hipnotizati de mediul in care traiesc, prin intermediul mass-media, al televiziunii... al unor oameni care traiesc si creeaza idealuri.

Si toti se straduiesc sa devina asemenea acelor idealuri.

 

Sunt idealuri pe care nimeni nu le poate de fapt implini, in ceea ce priveste aspectul fizic, si definitiile date frumusetii.

Ca si valoare, acestea sunt toate iluzii, carora multi oameni li se abandoneaza, si-si traiesc vietile in mediocritate, si se poate sa traiasca acea viata si se poate sa nu-si doreasca niciodata, si se poate sa nu urce niciodata la suprafata, ca sa-si poata dori sa fie altceva.

 

Dar daca se ridica totusi la suprafata si se intreaba: "Mai exista si altceva mai mult?" sau "De ce sunt aici?", "Care e scopul vietii?", "Incotro ma indrept?", "Ce se intampla cand mor?"

 

Cand incep sa-si puna aceste intrebari, incep sa flirteze si sa interactioneze

cu perceptia faptului ca poate au o cadere nervoasa, dar de fapt atunci vechile lor concepte, si felul in care-si vizualizeaza viata in lumea aceasta, incep sa se prabuseasca.

 

Suntem pe un teritoriu in totalitate nou, din creierul nostru, si deoarece suntem pe un teritoriu complet nou, practic ne reconfiguram creierul, si efectiv ne reconectam la un nou concept, care practic ne transforma, din interior spre exterior.

 

Daca imi modific mintea, schimb astfel si ceea ce aleg?

Daca imi modific alegerile, mi se va schimba si viata?

De ce nu ma pot schimba? De ce anume sunt dependent?

Care lucru de care sunt atasat, din punct de vedere chimic, il voi pierde?

Si ce persoana, loc, moment in timp sau eveniment, de care sunt atasat, din punct de vedere chimic, si pe care nu vreau sa le pierd pentru a nu fi nevoit sa experimentez reactia chimica care ar putea rezulta din aceasta?

 

De aici, tragedia umana.

.

 

Care este singura planeta locuita din Calea Lactee?

Si care are aceasta profunda si imensa supunere in fata religiei?

Si stiti de ce s-a petrecut aceasta? Pentru ca oamenii au tras o linie intre bine si rau.

 

Daca fac asa, o sa fiu pedepsit de Dumnezeu. Daca fac altfel, o sa fiu rasplatit.

 

Aceasta este o descriere foarte slaba, care incearca sa ne faca o harta,

a caii pe care sa o urmam in viata.

 

Dar cu rezultate deplorabile. Pentru ca de fapt nu exista ceva numit bine sau rau. La modul acesta noi judecam lucrurile mult prea superficial.

 

Aceasta inseamna ca sunt in favoarea pacatului si a licentiozitatii?

A depravarii? Nu. Aceasta inseamna pur si simplu ca e nevoie sa ne imbunatatim

modul de exprimare si intelegere, a lucrurilor cu care avem de-a face aici.

 

Exista anumite lucruri pe care le fac, si care stiu ca ma vor face sa evoluez.

Exista alte lucruri care nu ma vor face sa evoluez.

 

Dar nu sunt bune sau rele. Nu exista un Dumnezeu care abia asteapta sa te pedepseasca, pentru ca ai facut intr-un fel sau altul.

 

Nu exista un Dumnezeu care-i condamna pe oameni. Toti suntem Dumnezei.

In acelasi timp Dumnezeu este un fel de detinator al acelor parti ale experientei noastre, despre lume, care sunt intrucatva transcendente, sublime...

 

Nu am nici cea mai mica idee, despre ce este Dumnezeu de fapt.

Cu toate acestea am experienta faptului ca Dumnezeu exista.

 

Exista ceva foarte real in legatura cu aceasta prezenta, numita Dumnezeu, desi nu am idee cum sa-I definesc pe Dumnezeu, sa-I vad ca pe o fiinta, sau ca pe un lucru, nu pot face aceasta.

 

E ca si cum...a-i cere unei fiinte umane sa explice ce este Dumnezeu, e similar cum a-i cere unui peste, sa explice apa in care inoata.

 

Dumnezeu este o super-pozitie a spiritului existent in toate lucrurile.

Cu totii suntem Dumnezeu, ca alcatuire.

Si trebuie sa mergem pe calea aceasta. Dar intr-o zi, va trebui sa iubti abstractul, la fel de mult pe cat iubiti starea de dependenta.

 

Singurul mod in care ma voi considera vreodata ca fiind mareata, nu va fi prin modul in care actionez asupra corpului meu, ci prin modul in care actionez asupra mintii mele.

 

Deci inainte de a-ne alcatui in mod constient destinul, inainte de a ne arunca inainte din punct de vedere spiritual cu ideea ca gandurile noastre ne pot afecta viata si realitatea, pentru realitatea =egal= viata, am acest mic pact, pe care il fac atunci cand imi creez ziua...imi spun: Imi rezerv acest interval de timp pentru a-mi creea ziua.

 

Si influentez campul cuantic.

 

Si daca de fapt Observatorul ma priveste, in tot acest timp, si daca exista un aspect spiritual al propriei mele fiinte, atunci da-mi un semn astazi, care sa-mi spuna ca ai fost atent la vreunul dintre lucrurile pe care le-am creat, si fa asta intr-un mod la care sa nu ma astept, astfel incat sa fiu surprins de abilitatea mea de a experimenta aceste lucruri si fa in asa fel incat, sa nu am nici o indoiala ca acest semn vine de la tine.

 

Deci creierul este capabil sa faca milioane de lucruri diverse.

 

Si oamenii ar trebui sa afle cat de capabili sunt de fapt, si cat de performanta este de fapt mintea lor.

 

Cunoasterea acestui fapt incredibil, poate sa faca atat de multe pentru noi ne poate ajuta sa invatam, ne putem chiar transforma si adapta, putem deveni mai buni decat suntem si ne poate chiar ajuta sa ne transcendem conditia.

 

Poate exista chiar un mod prin care sa ne duca la un nivel superior, al existentei noastre, la care sa putem intr-adevar intelege lumea intr-un mod mai profund, un nivel la care sa putem intelege relatia noastra cu celelalte lucruri si fiinte intr-un mod mai profund.

Si putem de asemenea sa ne atribuim o semnificatie mai profunda noua insine

si lumii din care facem parte.

Putem arata ca exista o parte spirituala a creierului nostru, ca e o parte la care putem avea acces cu totii. E ceva ce putem face cu totii.

 

Trebuie sa formulam ceea ce ne dorim, si sa ne concentram atat de mult, si sa fim atat de focalizati asupra acestui lucru, sa fim atat de constienti de el, incat sa ne pierdem pe noi insine, sa pierdem notiunea timpului si a identitatii noastre, si in clipa in care suntem atat de implicati in acea experienta, incat pierdem notiunea propriei fiinte, a timpului, imaginea aceea e singura imagine care e reala. Si cu totii am trait aceasta experienta, cand ne-am hotarat ca ne dorim ceva.

 

Aceasta este fizica cuantica in actiune.

Aceasta este realitatea care se manifesta. E Observatorul in actiune.

 

Constiinta voastra ii influenteaza pe cei din jur, influenteaza proprietatile materiei.

Va influenteaza viitorul.

Voi participati la crearea propriului vostru viitor.

 

Da-mi astazi un semn, care sa-mi arate ca ai fost atent la vreunul dintre lucrurile pe care le-am creat, si fa aceasta intr-un mod la care sa nu ma astept, astfel incat sa fiu la fel de surprins in fata abilitatii mele

de a reusi sa experimentez lucrurile acestea, si fa in asa fel incat sa nu am nici o indoiala ca a venit de la tine.

 

V-ati privit vreodata pe voi insiva prin ochii unui altcuiva, care sunteti voi acum?

 

Asta DA initiere!

 

V-ati oprit vreodata pentru o clipa...sa va priviti pe voi insiva prin ochii...Observatorului Suprem?

 

Eu sunt mult mai mult decat cred ca sunt.

Si pot fi chiar si mai mult decat atat.

Pot sa influentez mediul inconjurator, pe ceilalti oameni...

 

...pot sa influentez chiar si spatiul, pot sa influentez viitorul.

Sunt responsabil pentru toate acestea. Nu sunt separat de mediul inconjurator.

Suntem una. Sunt legat de tot ce este in jurul meu. Nu sunt singur.

 

A sti ca exista aceasta interconexiune a intregului univers, ca suntem interconectati intre noi si in acelasi timp, interconectati cu intregul univers la un nivel fundamental, cred ca e cea mai buna explicatie posibila data spiritualitatii.

 

Cred ca scopul nostru aici este sa ne dezvoltam inzestrarile

si potentialitatile, si sa invatam sa fim niste creatori care actioneaza efectiv.

 

Suntem aici ca sa fim niste creatori! Ne aflam aici ca sa infiltram spatiul cu idei si opere ale gandului.

 

Suntem aici ca sa facem ceva cu viata aceasta!

 

Ca sa recunoastem identitatea cuantica. Ca sa recunoastem locul in care avem intr-adevar posibilitatea de a alege. Pentru a recunoaste existenta mintii.

 

Atunci cand apare aceasta schimbare de perspectiva, putem spune ca respectiva fiinta s-a iluminat.

 

Mecanica cuantica ii permite intangibilului... fenomen al libertatii

sa se intrepatrunda cu...natura umana.

 

Fizica cuantica... foarte succint vorbind este o fizica a... posibilitatilor.

Si in mod fundamental ridica intrebarea: Ale cui sunt posibilitatile?

si Cine alege dintre aceste posibilitati, pentru a ne oferi evenimentul experimentat efectiv?

Si singurul raspuns satisfacator atat din punct de vedere logic cat si al semnificatiei, este: constiinta este fundamentul oricarei fiintari.

Trebuie sa cautam cunoasterea, fara nici o interferenta a dependentelor noastre.

Si daca putem face aceasta, vom manifesta cunoasterea in realitate, si corpurile noastre o vor experimenta in noi moduri, prin intermediul unor noi procese chimice, al unor noi holograme, prin intermediul acelui "altundeva" al mintii,

dincolo de visele noastre cele mai nesabuite.

Cu totii vom atinge intr-o buna zi nivelul avatarilor despre care doar am citit in carti, Buddha-sii si Isus...Bine ati venit in Imparatia Cerurilor, fara o Judecata de Apoi, fara ura... fara incercari...fara nimic altceva...pentru ca pur si simplu suntem legea acestei realitati pe care o numim "reala", pentru ca prin puterea intangibilitatii, sa se smulga din inerta actiune, din haos, si sa o mentinem in propria sa forma, ca sa o putem numi: "materie".

Cum putem masura efectele?

Ne traim viata si putem vedea apoi daca undeva in viata noastra, s-a schimbat ceva. Si daca s-a schimbat ceva, noi vom deveni oamenii de stiinta ai vietilor noastre.

Acesta este de fapt motivul pentru care suntem aici.

Nu accepta totul ca fiind adevarat!

Testeaza si vezi daca e adevarat!

----------------------------------------------------------------------  

Hei! Te-ai intors!

M-am intors!

Dar tot nu mi-ai raspuns la intrebare!

Ce intrebare?

Cat de adanc vrei sa mergi prin tunelul care duce in necunoscut?

Chibzuiti la asta o vreme!

Inapoi la Articole


Home Up Activitate Contact Librarie Hrana Vie Astrologie Horoscop Cursuri Expozodiac EzotericFest Metafizica Camino GalerieFoto Linkuri

Asociatia de Metafizica Geea Life www.geealife.ro email: geealife@yahoo.com tel: 0722 371 196
Grup de Discutii Alternative Spirituale: http://groups.yahoo.com/group/alternative_spirituale
Grup de Discutii  Scoala de Astrologie: http://groups.yahoo.com/group/scoala_astrologie
Grup de Discutii  Pelerinajul la Santiago de Compostela: http://groups.yahoo.com/group/bon_camino
 
Grup de Discutii  Festivalul Expozodiac Conexiuni Spirituale http://groups.yahoo.com/group/expozodiac
Grup de Discutii  EzotericFest Alternative Spirituale
http://groups.yahoo.com/group/ezotericfest  
Festival International Expozodiac Conexiuni si Alternative Spirituale www.expozodiac.ro

Diverse Articole Alimentatie, Metafizica, Astrologie...